Contract Formation / Formarea contractelor

EN:

Contracts are part of our day-to-day life, even if we are not always aware. Did you do any grocery shopping today? Or maybe you bought a bus ticket. Even if it only takes a few seconds, the moment you pay for a certain product or a service, a contract is made. Because they are so central in our lives, today we will discuss the basic principles of a contract, and how it is formed.

We should start by explaining that there are 3 types of contracts, according to the parties involved: business-to-business (eg. two companies supplying each other with certain goods), business-to-consumer (eg. When we are buying a t-shirt from a store), and consumer-to-consumer (eg. when we buy a book from another student). What is the most important is to understand that every time a contract is made, two parties are involved: if both of them have an obligation to perform (eg. Paying a sum for a good), they are called bilateral contracts; if only one party bounds himself to perform (eg. A donation), then the contract will be considered unilateral.

There are some key principles that govern contract law:

1. Freedom of contract (everyone has the freedom to choose whether they want to enter into a contract or not, and with whom they want to contract)

2. Binding force (the contract is binding upon the parties, they are under an obligation to perform under the law, and thus non-performance can have legal consequences enforceable in court)

3. Informality (the form and method of the contract is not relevant, as long as the parties agree on the same thing; eg.: it can be written or not)

4. Fairness (parties must act in good faith)

The relevant provisions on Contract law are usually found in each state’s Civil Code. Even if the definition of a contract may differ from state to state, there are some common aspects: it is created when one of the parties makes an offer, and the other accepts it.

OFFER: the offer needs to be intended to result in a contract if acceptance takes place, and should have clearly defined terms. It must be proof that the party has an intention to be legally bound by the contract. Sometimes, the offer can be withdrawn before it reaches the offeree, or revoked before the acceptance.

ACCEPTANCE: it must be clear and indicate that the offeree wants to enter into a contract and be bound by its conditions and terms. Even if it does not have a specific form, silence does not usually amount to acceptance.

RO:

Contractele fac parte din viața noastră de zi cu zi, chiar dacă nu suntem întotdeauna conștienți. Ai fost la magazin astăzi? Sau poate ai cumpărat un bilet de autobuz. Chiar dacă durează doar câteva secunde, în momentul în care plătești pentru un anumit produs sau serviciu, se încheie un contract. Deoarece sunt atât de importante în viața noastră, astăzi vom discuta principiile de bază ale unui contract și modul în care este format.

Ar trebui să începem prin a explica faptul că există 3 tipuri de contracte, în funcție de părțile implicate: între companii (de exemplu, două companii care se aprovizionează reciproc cu anumite bunuri), între companii și consumatori (de exemplu, atunci când cumpărăm un tricou dintr-un magazin) și de la consumator la consumator (de exemplu, atunci când cumpărăm o carte de la un alt student). Este important este să înțelegem că de fiecare dată când se încheie un contract, sunt implicate două părți: dacă ambele au obligația de a îndeplini anumite obligații (de exemplu, plata unei sume pentru un bun), acestea se numesc contracte bilaterale; dacă o singură parte se obligă să efectueze (de exemplu, o donație), atunci contractul va fi considerat unilateral.

Există câteva principii cheie care guvernează dreptul contractual:

1. Libertatea contractuală (fiecare are libertatea de a alege dacă vrea să încheie sau nu un contract și cu cine dorește să contracteze)

2. Forța obligatorie (contractul este obligatoriu pentru părți, acestea au obligația de a efectua în condițiile legii și, prin urmare, neexecutarea poate avea consecințe juridice aplicabile în instanță)

3. Informalitate (forma și metoda contractului nu sunt relevante, atâta timp cât părțile convin asupra aceluiași lucru; de exemplu, contractul poate fi scris sau nu)

4. Corectitudine (părțile trebuie să acționeze cu bună credință)

Prevederile relevante privind dreptul contractual se găsesc de obicei în Codul civil al fiecărui stat. Chiar dacă definiția unui contract poate diferi de la stat la stat, există câteva aspecte comune: este creat atunci când una dintre părți face o ofertă, iar cealaltă o acceptă.

OFERTA: oferta trebuie să aibă ca scop rezultatul unui contract dacă are loc acceptarea și ar trebui să aibă termeni clar definiți. Ea trebuie să fie dovada faptului că partea are intenția de a fi obligată legal prin contract. Uneori, oferta poate fi retrasă înainte de a ajunge la ofertant sau revocată înainte de acceptare.

ACCEPTARE: trebuie să fie clară și să indice că ofertantul dorește să încheie un contract și să fie obligat de condițiile și termenii acestuia. Chiar dacă nu are o formă specifică, tăcerea nu reprezintă un accept.